Dezintoxicări

• Filmul „trădării” mareşalului Antonescu şi ţării de către Regele Mihai
  Iată şi o carte (bestseller la Bookfest 2012) cu documente incontestabile (vezi capitolul „DOCUMENTE”) : Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 şi unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări - cu o prezentare.
• Un alt martor, academicianul Solomon Marcus: „Monarhia, un partener implicit al Junimii :
  S-a întîmplat ca invitatia pe care mi-ati adresat-o să mă aducă să vă vorbesc aici, exact în ziua si la ora la care Majestatea Sa, Regele Mihai I, vorbeste în Parlamentul României. Faptul acesta mă determină ca, înainte de a merge mai departe, să deschid o paranteză. Voi acorda atentie celor 90 de ani ai Majestătii Sale, nu doar pentru valoarea ei simbolică, ci si pentru modul în care ea ne permite să identificăm carente grave în modul în care se scrie istoria. Monarhia a fost, de-a lungul unei bune părti a istoriei ei, un partener fidel al Junimii, în puncte esentiale ale proiectului acesteia.
  
  Cînd îl evocăm pe Regele Mihai I, ne referim în primul rînd la actul său de mare curaj de la 23 august 1944. L-am auzit atunci pronuntîndu-si mesajul la radio, de o claritate si de o clarviziune extraordinare.. Mesajul prin care anunta ruperea aliantei cu Germania nazistă, încetarea războiului din Est, încetare care a permis evitarea unor posibile noi sute de mii de victime în rîndul armatei române. Acest act si-a avut contributia sa si la redobîndirea Ardealului de Nord. L-am ascultat pe Rege si în ianuarie 1945, cînd a deschis anul universitar. Avea atunci alături pe cel care a fost primul Rector al Universitătii din Bucuresti după 23 august 1944, Simion Stoilow. Vă rog să cititi relatarea istoricului Dinu Giurescu, în volumul „Lumea Regelui”, care a radiografiat aproape zi de zi întregul comportament al Regelui în acea perioadă de mare criză, pînă în momentul în care a fost obligat să abdice. Veti vedea cu cîtă demnitate s-a eschivat în a executa măsurile cerute de puterea comunistă. De asemenea, vă invit să cititi cărtile lui Mircea Ciobanu, în dialog cu Regele Mihai. Veti lua cunostintă cu o personalitate culturală, intelectuală si morală ireprosabilă.” Mai multe la aici. Sunt oameni care au văzut războiul, care iubesc România, care îl iubesc pe Rege pentru că este şi s-a comportat ca un Rege.
• „Vagoanele de bogăţii” pe care le-a scos Regele Mihai din ţară
• „Ce monarhie? Mai vrei un Carol al II-lea?” Răspundem pe loc (articole scrise de istorici se găsesc imediat): Fără să fie mai rău ca vreun preşedinte de republică, Carol al II-lea, în mod normal, fără concursul partidelor şi al vremurilor tulburi, nu s-ar mai fi dat în petec: tatăl său, Ferdinand (cel Loial) îl dezmoştenise. Să observăm şi că ruptura acestui rege excentric s-a produs nu numai faţă de tatăl său, dar şi faţă de fiul său (vezi şi articolul de mai sus). Mai mult, la funeraliile sale nu s-a prezentat nimeni din familia regală legitimă, ceea ce spune multe despre responsabilitatea unui Rege faţă de onoarea dinastiei: în mod firesc familia regală se cultivă prin secole şi are grijă să fie reprezentată de cel mai onorabil vlăstar. Nu putem să nu remarcăm că, Carol al II-lea Regele-"calamitate", a avut importante înfăptuiri culturale şi ca edil (vezi, de exemplu, înfiinţarea Muzeul Satului şi a Revistei Fundaţiilor Regale) - vezi şi "Capcanele istoriei". Carol al II-lea fiind dezmoştenitul acestei dinastii, nu ar fi devenit Rege dacă nu îl aduceau partidele. De aceea nu îl vom considera un rege de drept.
• „Nu ne mai putem întoarce la un sistem învechit”... de fapt, actuala monarhie constituţională este una din cele mai noi forme de guvernare, făcând un compromis inteligent, echilibrat între democraţia republicii parlamentare şi nevoia de simbol, de verticalitate, dată de monarhie.
• „9 Mai, ziua Independenţei” : diversiune. Pe 10 Mai Regele Carol I şi Senatul au legiferat declaraţia de Independenţă. Nu numai că după ziua aceea nu s-a mai plătit, după sute de ani, tribut turcilor, dar acea Independenţă s-a şi susţinut. Independenţa se putea proclama şi în timpul lui Cuza, dar nu se putea susţine - Cuza nu avea trecerea lui Carol I la „curţile europene”. Apoi, pe 10 Mai, în 1881, s-a proclamat Regatul, primul stat român unitar, modern, suveran şi respectat... vezi afişul, definitivat riguros după mai multe căutări. Prin cultură demascăm impostorii :) .
• Dinastia „străină” - vezi începutul de la Studii
• Dosarul Regelui